Catzarare in Cheile Turzii la sfarsitul lunii Aprilie. Am plecat 4 din Buc (MihaiMk, Adi, Andi si eu) - acolo ne-am intalnit cu alti 3 bucuresteni (Silvia, Corina si Rudi). In prima zi am intrat in traseul Creasta Sansil dificultate 3A cu 5+ la liber si ceva pasaje de artificial pe care nu le-a simtit nimeni ;). Senzatia din traseu a fost data de Mig-ul 21 care a trecut razant peste creasta in care eram noi! Intrarea in traseu este putin mai sus decat poteca normala a cheilor.
Creasta Sansil
Adi la intrarea in traseu
Adi incepe traseul cu o escalada verticala nu foarte dificila pe un perete. Inaintarea se face usor oblic spre stanga, pana cand peretele se termina in creasta - cam pe acolo este prima regrupare - foarte buna pe o brana unde am incaput 3 oameni. Urmatoarea lungime era marcata pe topo ca una foarte lunga, dar nestiind exact cat de lunga, am preferat sa mai regrupam o data in cam 10m, chiar in locul unde peretele catarat pana in acel moment se termina si incepe evident creasta sansil. Este preferabil sa se regrupeze acolo, deoarece corzile trec peste muchii si creste in aceasta lungime scurta. Urmatoarea lungime am continuat-o eu. Catararea incepe chiar pe creasta, ulterior se continua usor oblic spre dreapta si se catara in perete. Aceasta este cred cea mai intinsa si sustinuta lungime cu asigurari mai rare - am incercat sa mai pun o nuca ici si colo, pentru a mai rupe linia de 6-7m fara asigurari sub mine :). Lungimea se termina impreuna cu verticala crestei sansil. Din regrupare, mai sunt inca 2 lungimi care sunt aproape orizontale, fara dificultati tehnice, dar totusi expuse si asigurate rar. Nuci si anouri sunt folositoare pentru a mai asigura in fisuri sau pe dupa un colt de stanca. Traseul se termina pe o panta inierbata, unde apar si primii copaci. Ne-am retras prin dreapta, pe o poteca destul de evidenta, care ne-a adus in poteca cheilor in cam 15 minute.
Dupa-amiaza am trecut apa pe malul celalalt al cheilor si am schimbat si echipele. Adi si Mihai au intrat in Coltul Vestic eu cu Andi si Ileana am incercat traseul Scoala Turdeana - pentru ca Ileana era la primul ei traseu lung. Din pacate in acest traseu a intrat alta echipa chiar cu 5minute inaintea noastra. Am discutat cu ei, si ne-au indrumat in traseul Creasta Frumoasa, in acelasi perete cotat la general tot cu 3B. Pe topo am vazut ca prima lungime era marcata cu A1, dar am considerat ca ne descurcam asa ca am intrat eu cap si Andi cu Ileana secunzi fiecare pe o semicoarda. Traseul incepe pe un perete de cam 30m, surplombat si brazdat de fisuri verticale si alveole. Catararea pana la primul piton este expusa dar simpla. Dupa prima asigurare se intra direct in surplomba si catararea devine accentuat dificila. Nu mi-a iesit la liber asha ca m-am ajutat de bucle sa trec cam 15 metri de catarare artificiala pana la intrarea intr-un horn mic, care m-a scos deasupra surplombei. Imediat s-au rarit si asigurarile, dar si escalada s-a domolit - desi prima impresie a fost ca inca sunt pasi dificili pana in regrupare. Am regrupat pe o brana comoda care marcheaza terminarea peretelui si inceputul crestei - foarte evidenta - subtire si cu pereti care se intalnesc in unghi destul de mic. Andi si Ileana au inceput si ei ascensiunea, dar Ileana nu a reusit sa treaca pasajul surplombat. Trebuie sa recunosc ca pentru un incepator nu a fost cea mai buna alegere acest traseu. Am coborat-o pe Ileana la baza, si am continuat cu Andi care a ajuns langa mine in regrupare. Traseul a continuat cu lungimea a 2a parcursa integral pe creasta - prin catarare alternativa pe unul din cei 2 pereti, sau chiar prin incalecare direct pe muchie. Asigurarile foarte rare si roca putin friabila au facut aceasta lungime foarte palpitanta. Cat timp catararea s-a facut exclusiv pe muchie m-am simtit destul de expus. Sfarsitul acestei lungimi, si urmatoarea lungime, au trecut din muchie, in perete printr-o traversare oblica in dreapta. Tot in lungimea a 3a a fost si un pas dificil tehnic, printr-o traversare foarte delicata pe o fata spalata. Ulterior escalada s-a terminat printr-un horn care ne-a scos sus in platou. Din platou, aveam in dreapta Turnul Ascutit si ne-am retras, urmarind o poteca chiar in directia turnului si a unui grohotis imens. Am coborat pe langa grohotis si am ajuns inapoi in padure, unde am mai avut de coborat o placa stancoasa cu ajutorul unui cablu fix. In lipsa cablului se impune un rapel de 10m.
A doua zi am optat, la indicatiile lui Rudi (mersi!) sa intram in traseele Jgheabului 3B si Erasmus Nyárády 4A. Practic la baza traseului Erasmus se ajunge printr-un valcel aflat la iesirea din traseul Jgheabului - ideal pentru a nu pierde mult timp cu trecerea de la un traseu la altul.
Dimineata a inceput greu totusi, abia la ora 10 a intrat Adi in Jgheabului, urmand sa plece apoi Mihai secund. Intre timp alte doua echipe au ocolit traseul nostru, si au urcat pe poteca cu gandul de a intra direct in Erasmus. Avea sa fie aglomeratie - clar. Adi a incurcat putin linia traseului si ulterior s-a retras de la mijlocul primei lungimi - nu s-a simtit in forma. Prima lungime din acest traseu este cotata 6+ la liber. Mihai a continuat de unde s-a oprit Adi si au trecut mai departe - pe la 11 am intrat si eu cu Andi in traseu. Prima lungime am intrat eu cap - este un perete lat, inalt cam de 30-35m, care se termina intr-o sa, care reprezinta gura de varsare a unui valcel cu grohotis. Practic cataratorii sunt destul de expusi la caderi de pietre, mai ales cand mai este o echipa in fata lor. Aceasta lungime este asigurata foarte bine - nu exista scara de pitoane, dar nici nu ai pasaje de 6-7m fara asigurari. Escalada ca si orientare este simpla - verticala putin orientata spre dreapta, pana cu 6-7m sub regrupare, unde se traverseaza spre stanga si se atinge regruparea reprezentata de 2 spituri montate chiar in peretele stang al valcelului. Pasul lungimii incepe chiar inainte de traversare si se termina in regrupare. Urmatoarea lungime o reprezinta ascensiunea valcelului - ce se intinde cam pe 40m. Valcelul are o inclinatie de cam 30grade maxim, dar este intrerupt de 2 sau 3 saritori. Toate sunt identice - fete concave, spalate, care trebuie depasite in catarare prin presiune pe peretii valcelului - pe fetele spalate neexistand nici o priza acceptabila. In tot valcelul au fost 4 pitoane, incluzandu-le pe cele 2 din regruparea din capat. La a doua saritoare, am fost constrans sa montez o nuca, pentru ca ultimul piton era la 9m in spate, iar urmatorul piton era la inca 1m dupa iesirea de pe fata spalata. Din fericire, am curatat o fisura de pamant si pietricele si am intepenit o nuca atat de bine, incat Andi a fost nevoit sa foloseasca briceagul pentru a o recupera.
Din aceasta regrupare, am continuat legati in coarda inca 10-15m pana la primi copaci ce au inceput sa apara in valcel. Acesta isi schimba aspectul, dintr-un valcel stancos si plin de grohotis, intr-o oaza de verdeata. Din acel punct am continuat ascensiunea pe o poteca, care a intersectat din dreapta, poteca utilizata de echipele care ne-au ocolit dimineata. Continuand in sus poteca, ajungem la baza traseului Erasmus Nyárády. Din pacate era destul de tarziu cand am ajuns, si in traseu deja era un blocaj. Mihai a ajuns in prima regrupare, unde echipa care era deja in traseu, se intorcea pentru ca secundul din acea echipa nu a reusit sa treaca un pas in lungimea a 2a. Cat am stat cu Andi la baza, in regruparea a 2a erau deja 3 oameni: Adi, Mihai si secundul pacatos, iar capul acelei echipe tocmai facea rapel pe lungimea a 2a. Am considerat inoportuna prezenta a inca 2 oameni in acea regrupare, deja "inghesuita". Am coborat pe poteca care ne-a dus inapoi in valcelul Jgheabului Fioros, caci asa se numeste. De la intrarea in valcel, am mers pe poteca spre stanga cum coboram, si am trecut prin "Furca" o fereastra in stanci, care ne-a scos intr-un punct de belvedere. De acolo am admirat vis-a-vis peretele Vulturilor si cuibul lor parasit, aflat in mijlocul peretelui. Dupa alte 10min de coborare am ajuns in poteca cheilor.
Dupa-amiaza am trecut apa pe malul celalalt al cheilor si am schimbat si echipele. Adi si Mihai au intrat in Coltul Vestic eu cu Andi si Ileana am incercat traseul Scoala Turdeana - pentru ca Ileana era la primul ei traseu lung. Din pacate in acest traseu a intrat alta echipa chiar cu 5minute inaintea noastra. Am discutat cu ei, si ne-au indrumat in traseul Creasta Frumoasa, in acelasi perete cotat la general tot cu 3B. Pe topo am vazut ca prima lungime era marcata cu A1, dar am considerat ca ne descurcam asa ca am intrat eu cap si Andi cu Ileana secunzi fiecare pe o semicoarda. Traseul incepe pe un perete de cam 30m, surplombat si brazdat de fisuri verticale si alveole. Catararea pana la primul piton este expusa dar simpla. Dupa prima asigurare se intra direct in surplomba si catararea devine accentuat dificila. Nu mi-a iesit la liber asha ca m-am ajutat de bucle sa trec cam 15 metri de catarare artificiala pana la intrarea intr-un horn mic, care m-a scos deasupra surplombei. Imediat s-au rarit si asigurarile, dar si escalada s-a domolit - desi prima impresie a fost ca inca sunt pasi dificili pana in regrupare. Am regrupat pe o brana comoda care marcheaza terminarea peretelui si inceputul crestei - foarte evidenta - subtire si cu pereti care se intalnesc in unghi destul de mic. Andi si Ileana au inceput si ei ascensiunea, dar Ileana nu a reusit sa treaca pasajul surplombat. Trebuie sa recunosc ca pentru un incepator nu a fost cea mai buna alegere acest traseu. Am coborat-o pe Ileana la baza, si am continuat cu Andi care a ajuns langa mine in regrupare. Traseul a continuat cu lungimea a 2a parcursa integral pe creasta - prin catarare alternativa pe unul din cei 2 pereti, sau chiar prin incalecare direct pe muchie. Asigurarile foarte rare si roca putin friabila au facut aceasta lungime foarte palpitanta. Cat timp catararea s-a facut exclusiv pe muchie m-am simtit destul de expus. Sfarsitul acestei lungimi, si urmatoarea lungime, au trecut din muchie, in perete printr-o traversare oblica in dreapta. Tot in lungimea a 3a a fost si un pas dificil tehnic, printr-o traversare foarte delicata pe o fata spalata. Ulterior escalada s-a terminat printr-un horn care ne-a scos sus in platou. Din platou, aveam in dreapta Turnul Ascutit si ne-am retras, urmarind o poteca chiar in directia turnului si a unui grohotis imens. Am coborat pe langa grohotis si am ajuns inapoi in padure, unde am mai avut de coborat o placa stancoasa cu ajutorul unui cablu fix. In lipsa cablului se impune un rapel de 10m.
A doua zi am optat, la indicatiile lui Rudi (mersi!) sa intram in traseele Jgheabului 3B si Erasmus Nyárády 4A. Practic la baza traseului Erasmus se ajunge printr-un valcel aflat la iesirea din traseul Jgheabului - ideal pentru a nu pierde mult timp cu trecerea de la un traseu la altul.
Dimineata a inceput greu totusi, abia la ora 10 a intrat Adi in Jgheabului, urmand sa plece apoi Mihai secund. Intre timp alte doua echipe au ocolit traseul nostru, si au urcat pe poteca cu gandul de a intra direct in Erasmus. Avea sa fie aglomeratie - clar. Adi a incurcat putin linia traseului si ulterior s-a retras de la mijlocul primei lungimi - nu s-a simtit in forma. Prima lungime din acest traseu este cotata 6+ la liber. Mihai a continuat de unde s-a oprit Adi si au trecut mai departe - pe la 11 am intrat si eu cu Andi in traseu. Prima lungime am intrat eu cap - este un perete lat, inalt cam de 30-35m, care se termina intr-o sa, care reprezinta gura de varsare a unui valcel cu grohotis. Practic cataratorii sunt destul de expusi la caderi de pietre, mai ales cand mai este o echipa in fata lor. Aceasta lungime este asigurata foarte bine - nu exista scara de pitoane, dar nici nu ai pasaje de 6-7m fara asigurari. Escalada ca si orientare este simpla - verticala putin orientata spre dreapta, pana cu 6-7m sub regrupare, unde se traverseaza spre stanga si se atinge regruparea reprezentata de 2 spituri montate chiar in peretele stang al valcelului. Pasul lungimii incepe chiar inainte de traversare si se termina in regrupare. Urmatoarea lungime o reprezinta ascensiunea valcelului - ce se intinde cam pe 40m. Valcelul are o inclinatie de cam 30grade maxim, dar este intrerupt de 2 sau 3 saritori. Toate sunt identice - fete concave, spalate, care trebuie depasite in catarare prin presiune pe peretii valcelului - pe fetele spalate neexistand nici o priza acceptabila. In tot valcelul au fost 4 pitoane, incluzandu-le pe cele 2 din regruparea din capat. La a doua saritoare, am fost constrans sa montez o nuca, pentru ca ultimul piton era la 9m in spate, iar urmatorul piton era la inca 1m dupa iesirea de pe fata spalata. Din fericire, am curatat o fisura de pamant si pietricele si am intepenit o nuca atat de bine, incat Andi a fost nevoit sa foloseasca briceagul pentru a o recupera.
Din aceasta regrupare, am continuat legati in coarda inca 10-15m pana la primi copaci ce au inceput sa apara in valcel. Acesta isi schimba aspectul, dintr-un valcel stancos si plin de grohotis, intr-o oaza de verdeata. Din acel punct am continuat ascensiunea pe o poteca, care a intersectat din dreapta, poteca utilizata de echipele care ne-au ocolit dimineata. Continuand in sus poteca, ajungem la baza traseului Erasmus Nyárády. Din pacate era destul de tarziu cand am ajuns, si in traseu deja era un blocaj. Mihai a ajuns in prima regrupare, unde echipa care era deja in traseu, se intorcea pentru ca secundul din acea echipa nu a reusit sa treaca un pas in lungimea a 2a. Cat am stat cu Andi la baza, in regruparea a 2a erau deja 3 oameni: Adi, Mihai si secundul pacatos, iar capul acelei echipe tocmai facea rapel pe lungimea a 2a. Am considerat inoportuna prezenta a inca 2 oameni in acea regrupare, deja "inghesuita". Am coborat pe poteca care ne-a dus inapoi in valcelul Jgheabului Fioros, caci asa se numeste. De la intrarea in valcel, am mers pe poteca spre stanga cum coboram, si am trecut prin "Furca" o fereastra in stanci, care ne-a scos intr-un punct de belvedere. De acolo am admirat vis-a-vis peretele Vulturilor si cuibul lor parasit, aflat in mijlocul peretelui. Dupa alte 10min de coborare am ajuns in poteca cheilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu