Bivuacul caprelor

Bivuacul Caprelor, 3B, 6+, 5 A0, 4LC

Fotografii: https://picasaweb.google.com/111834702869294823992/Furcile

Duminica, 25 septembrie, ne trezim destul de tarziu. Este ora 8 si ma extrag cu greu din sacul de dormit calduros. Astazi ar trebui sa mergem in Valea Alba in traseul Lespezi, daca vremea va fi buna. Totusi ma resimt putin dupa ziua de ieri si am si o raceala care nu-mi da pace. Imi vin in minte cuvintele coechipierului lui Catalin Serban, de cu o seara inainte: "Daca ma ajuta Dumnezeu si maine ploua, am scapat si pot sa dorm!". Cam asa ma simteam si eu.

Afara vremea e schimbatoare; cand e senin, cand ceata cuprinde toata valea si urca incet spre fetele de stanca. Majoritatea celor care au dormit sus la refugiu, nu au plecat inca in trasee. Toata lumea se urneste cu greu; incet unii pleaca spre pereti, altii se hotarasc sa mearga jos in Busteni. Dupa ce mancam ceva, ne hotaram si noi sa cataram ceva totusi. Vremea este similara cu cea de ieri, desi este putin mai frig. Initial ne gandim sa mergem in Peretele Valcelului Stancos sa facem traseul Oblic. Abandonasem deja ideea de a merge in Peretele Vaii Albe, din cauza vremii. Rudi ne recomanda sa mergem in traseul Bivuacul Caprelor din acelasi perete. Este similar ca dificultate si ne hotaram sa mergem in acest traseu. Adi a mai urcat o data in acest perete dar in traseul Oblic. Vrem sa urcam niste trasee mai usoare, pe care am putea sa le cataram si iarna, astfel incat sa fim pregatiti pentru sezonul rece.

Pornim pe la 9 de la refugiu si tinem poteca care duce spre Tancul Mic. Din aceasta poteca, in dreptul unui copac mare, cam cu 10m sub primul colt de stanca al tancului, poteca se desparte in doua fire - unul care duce in sus spre tanc sau Peretele Vulturilor si al doilea care continua drept inainte spre Valea Alba. Mergem pe al doilea fir care ar trebui sa ne duca pana in punctul numit La Panda. Pana in acel punct, ar trebui sa trecem si prin dreptul peretelui Valcelului Stancos si sa gasim intrarea in traseul nostru. Este a doua oara cand gresim poteca spre Valea Alba, ultima data s-a intamplat cand am fost in traseul Lespezi. De data aceasta, ne intoarcem dupa ce am mers cam 15min si revenim la Tancul Mic. Ne hotaram sa reluam pas cu pas, mult mai atenti, pentru a intelege ce gresim. Pornim inca o data pe al doilea fir care se desparte in dreptul Tancului Mic, si dupa cateva minute, cand ajungem in dreptul Valcelului Pietros observam ca poteca se bifurca din nou, insa mai putin vizibil. Un fir merge drept inainte, iar al doilea fir continua tot inainte dar putin mai sus. Pornim pe acest al doilea fir al potecii si pare sa fie bine. Recunoastem cararea care duce La Panda si apoi in Valea Alba. Dupa un urcus nu foarte lung, ajungem intai in dreptul unor fete stancoase; aici consideram ca nu este inca oportun sa parasim cararea, asa ca mai continuam urcarea pe poteca pana in partea dreapta, deasupra noastra se contureaza inceputul peretelui Valcelului Stancos. In acel punct nu ajunsesem inca in valcel, dar am considerat ca e momentul sa ne apropiem de perete si sa cautam intrarea in traseu. Dupa ce am cotrobait eu pe o brana cu brazi si nu am gasit nimic, am reluat urcusul, dar imediat pe langa perete. Dupa un urcus pieptis si anevoios fara sa prindem vreo poteca clara, ajungem la baza traseului care este marcat lizibil cu vopsea alba.

Adi imi spune hotarat ca vrea sa plece el primul si ca s-a saturat sa piarda tot timpul la sorti. Ok, zis si facut. Se echipeaza si pleaca el pe prima lungime. Traseul, dupa cum arata schita, este intortochiat cu multe schimbari de directie lungi. Prima lungime este una frumoasa. Traseul incepe pe o fata cazuta, suspendata cam la 1m deasupra pamantului, pe care poti sa te urci cu ajutorul unei fisuri aflate la baza unei surplombe care delimiteaza placa in partea ei dreapta. Prima asigurare este o ancora chimica, aflata la capatul stang al placii, chiar inainte de intrarea in diedrul care se continua deasupra placii. Adi mai monteaza si un friend in fisura pana sa ajunga la ancora chimica. Catararea este frumoasa, si este impusa. Diedrul are 2-3 asigurari bune si un anou lung in prima asigurare. Probabil a fost lasat, pentru cei care nu pot sa treaca la liber; totusi pasul nu este chiar atat de dificil, iar miscarile sunt incantatoare. La iesirea din diedru, linia traseului se duce spre dreapta si se regrupeaza comod  in cativa metri.

Vremea este superba. Nu mai e pic de ceata si soarele tomnatic ne incalzeste placut. Traseul nostru este partial in soare partial in umbra, astfel incat avem parte si de caldura dar si de frig. La umbra, cand nu te mai ating razele soarelui este un frig patrunzator. Urmatoarea lungime imi revnie mie si merge spre dreapta, trecand in traversare peste fata de stanca usor curbata. Se ajunge sub o surplomba impresionanta, dar peste care nu se trece direct, ci se urca o fata surplombata din stanga. Lungimea este scurta, la fel ca si prima, si ma aduce in regruparea aflata fix deasupra primei regrupari. Mi-am montat un anou mai lung in regrupare si lasat mult pe spate, am reusit sa-l vad pe Adi jos sub mine. Regruparea este foarte comoda pe o fata cazuta.

Lungimea a 3a continua drept in sus usor dreapta, spre un horn intunecat, care din regrupare pare foarte fioros. Este un horn stramt, care in partea de sus se transforma intr-un fel de fisura mai larga, pe o placa putin surplombata. Adi a trecut de horn prin ramonaj, iar eu venind cu rucsacul imens in spate l-am depasit stand mai mult in afara pe fata de stanca si folosind o muchie a hornului pe post de fisura. Apropos de rucsac, nu stiu cum am reusit sa caram atat de multe lucruri cu noi - ieri nu am avut nici jumatate din greutatea pe care o tragem dupa noi azi, intr-un traseu de doua ori mai scurt si aflat mult mai aproape de refugiu. Sa spunem ca e pentru antrenament :-). La iesirea din horn se trece pe o fata cazuta, care urca oblic spre stanga sub forma unei lespezi; este lata de aproximativ 2m si lunga de probabil 15m. Asigurarile sunt bune, dar foarte rare. Stanca este compacta, dar cu toate acestea este nevoie de o atentie sporita. Prizele sunt mici sau inexistente iar catararea se face la echilibru. Rareori reusesc sa ma mai ajut de fata de stanca surplombata in care e incastrata lespedea in partea dreapta. La capatul ei, se afla o regrupare, pe care eu nu o vad. Adi mi-a spus ulterior ca erau niste pitoane ce nu i-au inspirat incredere si astfel s-a hotarat sa lege si urmatoarea lungime si sa regrupeze sus in creasta. Ultima lungime urca vertical peste niste pasaje mai dificile unde sunt nevoit sa trag de bucle. Poate ar merge si la liber, dar nu azi. Asigurarile sunt dese, dar Adi nemaiavand bucle la el a asigurat cam una din trei. Lungimea se termina brusc, iesind de pe fata de stanca direct in padure, intr-o mare de jnepeni si copaci unde Adi a regrupat la un copac solid.

Retragerea din traseu este foarte anevoioasa. Terenul in continuare este accidentat, abrupt si foarte expus. Continuam legati pentru inca 2 lungimi de coarda, muncind din greu sa ne croim drum prin jnepenii desi si copaci. Initial am pornit eu mergand, pentru cativa metri spre stanga, apoi drept in sus si stanga pana cand ajung la o urma de poteca. Spre stanga poteca se duce spre abrupt iar spre dreapta se blocheaza. Din extremitatea dreapta a potecii, reiau urcusul drept in sus si regrupez la un copac aflat la baza unei fete de stanca care se termina cu un mic perete surplombat. Tot acest mic perete se deschide spre stanga cum te uiti la el, in partea din dreapta fiind complet inabordabil. Vine si Adi, care la 2m sub locul unde am regrupat eu, prinde o brana pe care merge spre stanga, cat sa poata relua urcusul si sa ocoleasca fata de stanca aflata deasupra mea. Din acel punct Adi merge tot in sus, putin oblic stanga, mai trece printr-un palc de jnepeni si regrupeaza. Abia la capatul acestei lungimi ajungem intr-o zona mai sigura, unde ne dezechipam. De acolo, mergand drept in sus pentru alti 20m, ajungem in poteca care coboara din Brana Aeriana si care duce in stanga cum urcam noi spre ea, in locul numit La Panda. Coboram pe poteca, ajungem la o zona prevazuta cu un lant pentru cam 10-15m, si dupa alte 2-3min ajungem La Panda. Din acest punct admiram peretele pe care l-am urcat, mancam mere, alune si ne odihnim.